"A fost un moment cînd Mazilu a dat un ordin, prin intermediul unei staţii de emisie-recepţie, să se stingă lumina, să se tragă în tot ce mişcă şi să arunce cu grenade în CC. S-a stins lumina şi s-a creat o panică aşa de mare încît toţi trăgeau în toţi. Din cei 10 soldaţi de la armată şi trupe de securitate care erau în faţa uşii noastre au rămas în viaţă doar un soldat şi un căpitan (...) Cînd am văzut atîţia morţi şi răniţi (...) am pus mîna pe staţia la care auzisem cele relatate şi am intrat în discuţie cu dl. Dumitru Mazilu, care se afla într-o cameră alăturată şi i-am zis să nu se mai bage să-mi dea ordine prosteşti, dacă nu se pricepe. Era ora 2 fără 10 din noaptea de 23/24. După ce i-am spus aceste lucruri lui Mazilu, m-am intitulat CENTRUL şi am ordonat la staţie, tuturor celor ce recepţionează să înceteze imediat şi necondiţionat focul, să aprindă luminile şi nimeni să nu mai arunce cu grenade. La sediul CC se trăsese inclusiv cu AG-ul, au dărîmat pereţi, au fost omorîţi oameni"
""Cel mai mare atunci în CC rămăsese Dumitru Mazilu, care se autointitula conducătorul revoluţiei şi care-l contesta pe Ion Iliescu. Dumitru Mazilu spunea că el este şeful, încercînd să-şi subordoneze conducerea militară din CC comandată de generalul Codrescu după ce plecaseră generalii Guşe şi Vlad"
"În dimineaţa de 24 decembrie 1989 am auzit la staţia de radio-emisie un apel ciudat în care o voce spunea că este Rîma-31 şi făcea apel la Scutul-30, întrebîndu-l care e situaţia la ei. Am întrebat pe cei din conducerea militară dacă au cunoştinţe de asemenea indicativ. Mi-au spus că ei nu ştiu şi m-au sfătuit să-i întreb pe Nae şi Lăzărescu de la Direcţia a 5-a. Cu staţia am plecat în camera unde cei 2 se aflau arestaţi într-un grup de vreo 20 de persoane. M-am apropiat de cei 2 şi i-am întrebat dacă au cunoştinţe de acele indicative. Mi-au spus că nu cunosc indicativele. În acest moment Dumitru Mazilu a spus că eu sînt terorist şi i-a dat ordin colonelului Iordan Rădulescu să mă aresteze. I-am reproşat lui Dumitru Mazilu reamintindu-i că mă cunoaşte foarte bine, pentru că eu l-am lăsat să intre în Comandamentul Militar. Iordan Rădulescu a urlat la mine, să le ordon imediat teroriştilor cu care stau de vorbă prin staţie, să se predea imediat şi să oprească focul, repezindu-se să-mi dea în gură cu patul automatului. Iordan Rădulescu era un om nebun. M-a lovit cu automatul în piept. A ordonat unor tineri care mă cunoşteau foarte bine din timpul celor două nopţi şi două zile petrtecute împreună să mă lege. Trei s-au repezit şi mi-au pus ţeava automatelor în ceafă, somîndu-mă că dacă nu mă culc pe burtă mă împuşcă".
(fragmente din cartea "Romania '89 din nou in calea navalirilor barbare" de Angela Bacescu, via)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Parerea dumneavoastra conteaza!