miercuri, 4 decembrie 2013

Spargerea mitingului din 21 decembrie 1989


Actorul Toni Grecu, care în 1989 era inginer la Fabrica de Calculatoare din Bucureşti, a asistat şi el la mitingul din 21 decembrie. El povesteşte, în cartea „Strada Revoluţiei nr. 89″, că ideea de revoltă spontană n-a existat nicio clipă printre participanţii la „marea adunare populară”. „Piaţa Palatului era plină ochi. Deşi în jurul meu nu era niciun om care să scandeze lozinci sau să aplaude, din megafoane curgeau valuri de urale însufleţite, expresie a dragostei neţărmurite şi a tehnicii audio care prelua sunetul de la câteva grupuri răzleţe de agitatori bine plasaţi. Vreo cinci-şase inşi cu căciuli de viezure sau de miel erau strânşi în jurul unui aparat de emisie-recepţie prin care li se transmitea ce strigătură urmează: «Ceauşescu şi Poporul» sau «Ceauşescu – PCR». O panaramă! O jignire adusă creierului uman. Ăia strigau de-şi rupeau plămânii, iar cei din jur ţineau privirile în pământ, tăcuţi, supuşi şi umiliţi”. Tot despre o bubuitură apărută din senin, care a provocat haosul din piaţă, vorbeşte şi Toni Grecu: „Mă întrebam, în sinea mea, cine dracu’ m-a pus să vin în mizeria asta. Şi deodată, poooc! poooc! Două pocnituri puternice, venite de undeva din spatele meu. Câteva femei au ţipat, speriate. Am întors capul şi, pentru o fracţiune de secundă, am surprins o imagine unică: absolut toate steagurile, portretele şi pancartele au dispărut instantaneu. Oamenii le-au aruncat şi au început să fugă. Se auzea ca un huruit imens. Huruitul milioanelor de paşi pe caldarâm aducea a sunet de motor greu, de tanc sau maşină militară”.

Citeste mai mult: adevarul.ro/news/misterele-revolutiei/imagini-document-ultimul-miting-ceausescu-7_50d43e82596d7200912169f0/index.html

vineri, 22 noiembrie 2013

Prabusirea elicopterului in care se gasea Nuta si Mihalea

Seara, în jurul orei 19.45, în zona depozitului de garnizoană Miceşti s-a produs o explozie puternică determinată de prăbuşirea în viile fostului IAS a unui elicopter în care se aflau, pe lângă membrii echipajului, generalii de Miliţie Constantin Nuţă şi Velicu Mihalea. Cei doi erau suspectaţi de implicarea în evenimentele sângeroase de la Timişoara şi erau transportaţi în stare de reţinere spre Sibiu.   Cercetările efectuate ulterior au arătat că prăbuşirea elicopterului s-a datorat executării unui foc de armă din zona bazinelor de apă potabilă şi din perimerului UM 01033 Alba Iulia, situate în partea de nord a oraşului. Şi-au pierdut viaţa toate cele cinci persoane din elicopter. „Avarierea gravă a aeronavei, prin impactul cu 12 lovituri de la sol, a obligat echipajul să aterizeze de urgenţă, pe timp de noapte, în teren necunoscut, impropriu manevrei fapt ce a dus la distrugerea mecanică a aparatului şi incendiera lui”, se susţine în studiul publicat la Editura Militară în anul 1998. Concluziile comisiilor de anchetă au menţionat că un factor favorizant al producerii acestui incident aerian l-a constituit faptul că cei angajaţi în conducerea şi organizarea misunii nu au stabilit un traseu fix de evoluţie a elicopterului şi nu au fost înştiinţate toate unităţile militare ce urmau să fie survolate de aeronavă. Comandantul echipajului a zburat pe o rută deviată în zona oraşului Alba Iulia. S-a considerat o greşeală că s-a ordonat pilotului să zboare pe timp de noapte, fără lumini de semnalizare şi legătură radio în limita strictului necesar, deci fără posibilitatea de a fi identificat de la sol.

Citeste mai mult: adevarul.ro/locale/alba-iulia/armata-revolutia-alba-iulia-foto-nicu-murgasanu-7_50d44655596d720091218f94/index.html

miercuri, 2 octombrie 2013

Studiu de caz: Televiziunea Romana - mijloc de comunicare a ordinelor catre teroristi sau interpretari eronate ale unor mesaje firesti?

In studierea evenimentelor aparute in timpul Revolutiei Romane s-a acreditat de mult ori ideea ca, din momentul preluarii emisiei TVR de catre revolutionari, pe  post au aparut si diverse persoane (cetateni simpli sau reprezentanti ai statului) care au inserat in alocutiunile lor si mesaje ascunse catre anumite grupari sau institutii care au fost ulterior responsabile pentru declansarea si intretinerea fenomenului terorist.

Referitor la un asemenea moment (interventia dlui Marius Opran, pe atunci inspector general in industria alimentara), apar doua puncte de vedere diferite sub forma unor comentarii pe pagina de blog a dlui Marius Mioc.

Iata inregistrarea interventiei:


Iata si cele doua comentarii (puncte de vedere)

Comentariul 1:
Dl. Marius Opran a fost detasat de la M.Ap.N. la Ministerul Industriei Alimentare ca specalist in transmisiuni, responsabil cu modernizarea pe aceasta linie si numit sef peste acest domeniu si, dupa cum constatam, peste pestele oceanic (!). Sef al sau in 1989 era asadar Paula Preoteasa, ministrul de resort. Aprobarea pentru aparitia sa la TVR in calitate de inspector-sef in ministerul respectiv nu o putea da, daca s-ar fi impus, decat Paula Preoteasa, nicidecum un sef pe linie militara. Iar dl. Marius Opran stia bine asta, data fiind formatia sa militara. Dar d-sa s-a prezentat la TVR nu in calitate de inspector-sef, ci de militar – dupa cum spune, a vorbit cu aprobarea sefilor sai militari. Mesajul sau nu poate avea asadar decat semnificatie militara. Iar un militar nu actioneaza decat la ordin. In 1989 nu exista Centrala de genul celei de care vorbeste dl. Marius Opran – bauturile racoritoare tineau de o directie, iar cele alcoolice, de alta. Pe cine avea sef dl. Marius Opran in decembrie 1989? De ce pronunta numele dlui Victor Atanasie Stanculescu? Exista in 1989 “Centrala Vinului si Bauturilor”? Atentie la cele patru sortimente: apa minerala; racoritoare; bere; vinuri SLABE. Interventia dlui Marius Opran pe TVR este din 22 decembrie 1989, undeva in jurul orelor 16. De ce vorbeste d-sa despre faptul ca asigura hrana populatiei de “ieri dimineata”? Adica din 21? De ce isi cere scuze pentru tinuta – ca nu este militara?
Faptul ca vorbeste cu aprobarea sefilor sai militari arata ca, desi formal incadrat in Ministerul Industriei Alimentare, dl. Marius Opran a actionat in calitate de militar. Dar in aceasta calitate nu putea sa dea decat mesaje militare, nicidecum de ordin civil – si apoi, functiile sale din ministerul respectiv nu aveau nici o legatura cu aprovizionarea populatiei cu hrana. Mesajul televizat al dlui Marius Opran este, alaturi de alte mesaje privind apa – privind, atentie, “apa otravita” de la Sibiu si Timisoara -, privind Consiliul National al Apelor, cel mai important mesaj transmis prin TVR pentru intelegerea mecanismului operatiunii nevazute declansate in seara zilei de 22 decembrie 1989 – asa-zisul fenomen terorist. De retinut si mesajul privindu-l pe dl. Dumitru Mazilu. Cine stia atunci de Dumitru Mazilu? Pentruce era necesar dl. Dumitru Mazilu? Ce legatura avea acesta cu hrana, cu apa? Intr-un razboi ascuns, mesajele sunt, si ele, ascunse. Nu este nevoie decat de efortul de a le decripta.

Comentariul 2:
Toata treaba este un tembelism. Am fost coleg cu Opran si am stat impreuna din 21 pana in 10 ianuarie. Cand ministra Prioteasa a plecat din minister in 22 la pranz, Opran a preluat comanda fiind unicul militar din minister, detasat din MApN din 1985. Chiar daca eram in plina Revolutie, principiile de dunctionare ale ministerului erau aceleasi: zilnic intre orele 13 si 15 trebuia primit raportul din judete privind productia si livrarile de alimente catre magazile pentru consumul populatiei. Cand am vazut ca se face ora 14 si nimeni din judete nu raporteaza, am decis sa incepem sa-i sunam noi pe directorii judeteni de industrie alimentara si pe directorii unor mari intreprinderi – in special pe cei din industria carnii, laptelui si panificatiei. Majoritatea nu raspundeau sau raspundea portarul sau ofiterul de serviciu pe unitate care spunea ca toata conducerea este “la Revolutie” si ca dupa cate stie, nu s-a desfasurat activitate de productie si nici livrari catre populatie. Lucrul asta ne-a speriat efectiv, fiindca stiam ca magazinele nu au stocuri, aprovizionarea fiind facuta de pe o zi pe alta. Am intrevazut ca a doua zi va fi o penurie de alimente si nu stiam cum sa procedam pentru a-i face pe lucratorii din intreprinderile noastre sa revina la lucru, sa faca productie si livrari catre magazine. Am incercat sa dam de directorii de intreprinderi sunandu-i acasa, dar cu o rata foarte mica de succes si primind in general raspunsuri de genul “Cum sa-i adun pe toti de acasa si sa-i conving sa vina la fabrica?”. Atunci Opran a zis: “Unica sansa sa-i anuntam sa se prezinte la intreprinderi si sa reia productia este mobilizarea prin TVR, pe care-l asculta toti. Ma duc acolo, dar trebuie sa cer aprobare de la Armata”. Ne-am consultat cum sa sune mesajul, a vorbit pe telefonul din cabinetul ministrului cu Ministerul Apararii, a prezentat celui de capatul firului situatia dezastruoasa care se putea intrevedea in ceea ce priveste alimentarea populatiei, a inchis si ne-a spus ca are aprobare, apoi a plecat la TVR si a vorbit pe post, mesajul dat fiind corect din punctul nostru de vedere si cu rezultate practice imediate demonstrate de confirmarile primite telefonic ce au inceput sa vina din teritoriu privind reluarea productiei si a livrarilor, imediat dupa ce Opran si-a terminat mesajul televizat.
La intoarcere l-am intrebat ce-i cu medajul referitor la apa. Ne-a spus ca in timp ce strabatea cu greu prin multimea masata in curtea TVR strigand: “Sunt de la industria alimentara, daca vreti alimente maine in magazine, faceti-mi loc sa trec”, a primit doua bilete impaturite de la doua persoane, cu rugamintea de a le citi in direct pentru ca sunt f. importante. Opran le-a desfacut pentru prima data si citit chiar in timp ce era in direct, el nu a stiut dinainte ce era scris in cele doua bilete. Unul se referea la Dumitru Mazilu, despre care ne-a spus ca nu-l cunoaste nici macar ca nume si ne intreba pe noi daca stim cine este, dar nici noi nu aveam habar de acesta. Despre biletul cu apa, ne- spus ca in momentul in care a inceput sa-l citeasca pentru prima data in direct in fata camerei, dupa prima propozitie si-a dat seama ca ar putea fi o intoxicare, s-a oprit din citit si a improvizat treburile cu necesitatea efectuarii analizelor de laborator si cu cresterea livrarilor de apa minerala, etc. catre populatie.
Restul sunt bazaconii – centrala industriala condusa de Berzescu la care se face referinta se numea intr-adevar “a vinificatiei, produselor alcoolice, apelor minerale si bauturilor racoritoare”, dar nu vad in ce consta importanta citarii exacte a numelui acesteia – este doar un detaliu fara nici o importanta. Iar referirile la M. Neagra, razboi electronic etc. sunt fabulatii, fara nici o legatura cu ministerul nostru si cu personalul care lucra aici, inclusiv cu colegul nostru militar Opran. Din 22 decembrie si pana in 10 ianuarie Opran a condus colectivul care a coordonat aprovizionarea cu alimente a tuturor unitatilor militare, a garzilor patriotice si a revolutionarilor din Bucuresti si cred ca impreuna cu noi ceilalti din acest colectiv – format in total din 5 membri – ne-am indeplinit cu brio aceasta insarcinare. Dupa cate tin minte, a iesit din minister in toata aceasta perioada doar de 3 ori: prima data, in seara zilei de 24 (sau 25?) cand s-a dus pana la cladirea CC pentru a discuta cu persoanele din comandamentul militar instalat acolo care sunt nevoile de aprovizionare cu alimente ale trupelor MApN, pe amplasamente si nr. de militari, obtinand datele necesare in baza carora, dupa ce ne-am consultat si cu dispeceratul central al MApN condus de generalul Puiu (de aviatie?), am stabilit graficul cu cantitatile si unitatile din industria alimentara responsabile cu productia si livrarea hranei, inclusiv a celei calde; a doua oara, cand s-a dus cu inca doi colegi in blocul Liric de vis-a-vis si l-a scotocit, fiindca am constatat ca pe timpul noptii de la anumite ferestre ale acestuia se transmiteau semnale luminoase, iar a treia oara – imediat dupa Revelion – s-a dus in Drumul Taberei la MApN fiind convocat de ministru, unde a fost anuntat oficial ca a fost avansat la exceptional la gradul de colonel pentru contributia adusa la victoria Revolutiei, in principal pentru organizarea asigurarea subzistentei cu hrana a trupelor si revolutionarilor din Capitala. Aceasta este istoria reala a participarii si contributiei lucratorilor din Ministerul Industriei Alimentare la succesul Revolutiei din Decembrie 1989, inclusiv a lt.-col. Opran, colegul nostru detasat din MApN.
Restul sunt povesti si aiureli …


Acestea precum si alte comentarii interesante aici.


luni, 10 iunie 2013

Intrebarea este nu daca e autentic sau nu acest document.....

.......ci, mai intii, cui foloseste scoaterea lui la lumina dupa atitia ani?

Mai multe aici


A fost oare folosit "virf impins" mai tirziu?

Pe 20.12.89 la orele 1010 la crematoriu a venit Lt. Col. Voinea Dan procuror (?) din D.P.M., pe care-l cunosc intrucit inainte de activare (?), a lucrat la Departmentul Securitatii Statului, directia cercetari penale. [On 20 December 1989 at 1010 at the Cenusa Crematorium arrived Lt. Col. Dan Voinea, a prosecutor from DPM, whom I knew because before that post he had worked in the Department of State Security (i.e Securitate), in the Directorate of Penal Investigations (Penitentiaries/Prisons, Directorate VI of the Securitate)."
Era imbracat civil, insotit de un procuror militar in uniforma.  Au discutat cu o femeie, nu-i stiu numele care i-a spus:  “? ca ati venit.  Toata noaptea au ars aici si ? le este teama.”  Nu am auzit alte vorbe.

Adevarat graieste...


"Un tânăr care vrea să facă o carieră politică nu trebuie să se ferească de nimic. În politică trebuie să fii un om liber. Când va putea fi un om care să spună: i-am dat bani...Un om politic care vrea să aibă bani nu pune mâna pe bani. Nu se lasă în mâna presei" (Traian Basescu - 2013)